Prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora

Dorin Ciuncan

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 15 septembrie 2011 au fost publicate Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora[1].

Potrivit normelor, sistemele şi indicatorii de fraudă ce trebuie avuţi în vedere, în baza principiului bunelor practici, în scopul identificării indiciilor privind o posibilă fraudă, în situaţiile în care evaluarea riscurilor indică un risc de fraudă ridicat, sunt prevăzuţi în Anexa nr. 1.

Tipuri de fraudă sunt prezentate conform clasificării utilizate de Asociaţia Experţilor Autorizaţi în Investigarea Fraudelor (ACFE – Association of Certified Fraud Examiner – www.acfe.com.), și anume:

1. Manipularea intenţionată a declaraţiilor financiare (de exemplu, raportarea incorectă a veniturilor);

2. Orice tip de deturnare de bunuri tangibile sau intangibile (de exemplu, rambursări frauduloase de cheltuieli); și

3. Corupţie (de exemplu, mită, manipularea procedurilor de cerere de oferte, nedeclararea conflictelor de interese, deturnare de fonduri).

Există trei elemente care stau la baza comiterii fraudelor, care pot fi rezumate sub forma unui „triunghi al fraudei”:

– oportunitate;

– justificare;

– presiune financiară.

Oportunitatea: Chiar dacă o persoană are un motiv, trebuie să existe şi o oportunitate. Sistemele deficiente de control intern pot genera o oportunitate (presupusa probabilitate ca frauda să nu fie detectată reprezintă un considerent esenţial pentru autorul fraudei). Exemple de puncte slabe ale sistemelor de control intern sunt deficienţele referitoare la:

– supraveghere şi revizuire;

– separarea funcţiilor;

– aprobarea de către organele de conducere;

– controlul sistemelor.

Frauda poate apărea, de asemenea, în cazul în care nu sunt efectuate controale sau persoanele cu funcţii de autoritate creează şansele ca aceste controale existente să nu fie luate în considerare.

Justificare: O persoană poate formula o justificare prin explicarea rezonabilă a actelor sale, de exemplu „este corect să procedez astfel – merit aceşti bani” sau „au o datorie faţă de mine”, „iau banii doar cu împrumut – îi voi restitui”.

Presiune financiară, stimulent sau motivaţie: Factorul „nevoie sau aviditate”. Simpla aviditate poate reprezenta de multe ori un motiv puternic. Alte presiuni pot apărea din problemele financiare personale sau din vicii personale precum jocurile de noroc, dependenţa de droguri etc.

„Spargerea triunghiului fraudei” ^[2] reprezintă cheia prevenirii fraudelor. Dintre cele trei elemente, oportunitatea este cel mai direct afectată de sistemele solide de control intern şi, prin urmare, este elementul cel mai uşor de gestionat.

Fraude în cadrul contractelor şi achiziţiilor publice. Sisteme de fraudare comune şi recurente şi indicatorii de fraudă relevanţi (semnale de avertizare)

În acest capitol al anexei se prezintă – fără a fi o listă neexhaustivă – 16 sisteme de fraudare comune şi recurente, împreună cu o descriere a sistemului şi indicatorii de fraudă relevanţi în domeniul contractelor şi achiziţiilor publice.

Corupţie – mită şi comisioanele ilegale. În viziunea anexei, mita şi comisioanele ilegale semnifică darea sau primirea de „obiecte de valoare” în vederea influenţării unui act oficial sau a unei decizii de natură comercială.

„Obiectele de valoare” nu trebuie să fie şi, adesea, nu sunt bani (ambiguitatea se menţine, ceea ce permite autorului să invoce diferite scuze, dacă este necesar). Orice beneficiu tangibil oferit sau primit în vederea coruperii primitorului poate constitui mită.

„Obiecte de valoare” specifice care au fost date sau primite ca mită includ, între altele: cadouri a căror valoare depăşeşte pragurile stabilite de către organizaţii/societăţi, „împrumuturi” (indiferent dacă au fost sau nu rambursate), utilizarea unor carduri de credit, plata în exces a achiziţiilor (de exemplu, o plată de 500.000 EUR pentru un apartament în valoare de 200.000 EUR), utilizarea gratuită sau în schimbul unei chirii preferenţiale a unui apartament, utilizarea gratuită a unui autoturism închiriat, plăţile în numerar, plata prin cecuri sau transfer bancar a unor „taxe sau onorarii” fictive, reprezentând adesea un procent stabilit în prealabil din contractul obţinut şi plătite printr-un intermediar sau societate-paravan– o companie reală, dar cu operaţiuni şi active inexistente – înfiinţată de către destinatar, precum şi deţinerea de participaţii secrete în cadrul societăţii contractante sau vânzătoare corupte).

După atribuirea unui contract, darea de mită poate apărea în special sub forma acordării de comisioane ilegale, ceea ce înseamnă că, după ce primeşte o plată, contractantul plăteşte sau returnează un procent stabilit în prealabil din fiecare sumă încasată. Indiferent de maniera de plată a mitei, preţurile sunt de obicei majorate artificial sau calitatea mărfurilor şi serviciilor este redusă, în vederea recuperării sumelor plătite.

Darea de mită facilitează mai multe alte tipuri de fraudă, cum ar fi falsificarea de facturi, înregistrarea de cheltuieli fictive sau neîndeplinirea specificaţiilor contractuale.

Traficul de influenţă în domeniul contractelor şi achiziţiilor publice se reflectă adesea în: selecţia părtinitoare, de exemplu achiziţiile nejustificate dintr-o singură sursă (pot exista mai multe contracte atribuite sub plafonul pentru achiziţii publice), preţurile excesive nejustificate, produsele achiziţionate în număr excesiv, acceptarea calităţii scăzute şi întârzierea sau inexistenţa livrărilor (selecţie părtinitoare, preţ excesiv, cantitate excesivă, calitate scăzută, livrare întârziată sau inexistentă).

Cel mai frecvent indicator al oferirii de mită şi comisioane ilegale este tratamentul favorabil nejustificat acordat unui contractant de către un responsabil pentru contractare într-o perioadă de timp.

Alte semnale de avertizare ar fi:

– legături strânse între un responsabil pentru contractare şi un furnizor de produse sau servicii;

– creşterea inexplicabilă sau bruscă a averii responsabilului pentru contractare;

– responsabilul pentru contractare efectuează o activitate economică nedeclarată;

– contractantul este cunoscut în domeniul său de activitate pentru acordarea de comisioane ilegale;

– modificări nedocumentate sau frecvente ale contractelor, care conduc la majorarea valorii acestora;

– responsabilul pentru contractare refuză predarea responsabilităţilor legate de contractul în cauză şi preluarea altor atribuţii similare (acceptarea/refuzul unor sarcini care nu au legătură cu experienţa nu este relevantă);

– responsabilul pentru contractare nu depune sau nu completează declaraţia privind conflictele de interese.

Nedeclararea conflictelor de interese. O situaţie de conflict de interese poate apărea atunci când un angajat al organizaţiei contractante are un interes financiar ascuns în ceea ce priveşte un contract sau un contractant. Un potenţial conflict de interese nu poate fi urmărit în instanţă dacă este dezvăluit în întregime şi aprobat cu promptitudine de către angajator. De exemplu, un angajat poate deţine în secret un furnizor sau un contractant, poate înfiinţa o societate-paravan prin intermediul căreia achiziţionează produse la un preţ majorat artificial sau are un interes ascuns în vânzarea sau închirierea de proprietăţi.

Indicatori de fraudă:

– favorizarea inexplicabilă sau în mod excepţional a unui anumit contractant sau vânzător;

– acceptarea continuă a unor lucrări la preţuri ridicate şi de calitate scăzută etc.;

– responsabilul pentru contractare nu depune sau nu completează declaraţia privind conflictele de interese;

– responsabilul pentru contractare refuză predarea responsabilităţilor legate de contractul în cauză şi preluarea altor atribuţii similare (acceptarea/refuzul unor sarcini care nu au legătură cu experienţa nu este relevantă);

– există indicii potrivit cărora responsabilul pentru contractare efectuează o activitate paralelă.

Practici de cooperare secretă. Contractanţii dintr-o anumită zonă sau regiune geografică sau dintr-o anumită industrie pot încheia acorduri în vederea înlăturării concurenţei şi majorării preţurilor prin diferite sisteme de cooperare secretă.

Depunerea de oferte de curtoazie. Ofertele de curtoazie, cunoscute şi ca „oferte fantomă”, au scopul de a asigura aparenţa unei licitaţii concurenţiale, fără a se urmări câştigarea acesteia.

Mai mulţi ofertanţi care cooperează convin să depună oferte la preţuri excesive sau conţinând condiţii inacceptabile, pentru a favoriza selectarea unui contractant preferat la un preţ majorat artificial (în aceste situaţii ar trebui să se verifice atent valoarea estimată a contractului). Câştigătorul împarte o cotă din profituri cu ofertanţii respinşi, îi angajează ca subcontractanţi sau le permite să câştige alte contracte la preţuri avantajoase. Ofertele de curtoazie pot fi depuse inclusiv de societăţi-paravan sau firme afiliate.

Abţinerea de la participare. Pentru ca manipularea procedurilor de cerere de oferte să reuşească, numărul ofertanţilor trebuie să fie limitat şi toţi trebuie să participe la conspiraţie. Dacă la licitaţie se alătură un ofertant nou sau necooperant (un aşa-numit „sabotor”), majorarea artificială a preţului devine evidentă. Pentru a preveni o astfel de posibilitate, conspiratorii pot oferi mită societăţilor străine pentru ca acestea să nu îşi depună ofertele sau pot utiliza mijloace mai agresive pentru a le împiedica să participe la licitaţie. De asemenea, în încercarea de a-şi proteja monopolul, conspiratorii pot constrânge furnizorii şi subcontractanţii pentru ca aceştia să evite relaţiile comerciale cu societăţile necooperante.

Rotaţia ofertelor. Conspiratorii depun oferte de curtoazie sau se abţin să liciteze pentru a permite fiecărui ofertant să depună, prin rotaţie, oferta cea mai ieftină. Rotaţia poate avea loc în funcţie de zona geografică – un contractant în domeniul construcţiilor de drumuri primeşte toate lucrările dintr-o regiune, altă societate primeşte lucrări în regiunea învecinată – sau în funcţie de tipul de activitate, perioadă etc.

Împărţirea pieţelor. Întreprinderile participante la înţelegere pot împărţi pieţe sau linii de producţie sau pot conveni fie să nu concureze în propriile zone de influenţă, fie să o facă prin măsuri de cooperare secretă, precum depunerea de oferte de curtoazie exclusiv. Uneori, la sistemele de cooperare secretă participă angajaţi – având uneori interese financiare în întreprinderea „concurentă” – care primesc o cotă din preţurile majorate artificial.

Indicatori de fraudă:

– oferta câştigătoare are un preţ prea mare în raport cu estimările de costuri, listele de preţuri publicate, lucrările sau serviciile similare sau mediile la nivel de industrie şi preţurile de piaţă corecte;

– toţi ofertanţii menţin preţuri ridicate;

– preţul ofertelor scade atunci când la licitaţie se alătură un ofertant nou;

– rotaţia ofertanţilor câştigători în funcţie de regiune, tip de activitate, tip de lucrări;

– ofertanţii respinşi sunt angajaţi ca subcontractanţi;

– configuraţie anormală a ofertelor (de exemplu, ofertele sunt separate de procentaje exacte, oferta câştigătoare este cu puţin sub pragul de preţ acceptat, se încadrează exact în bugetul alocat, este prea mare, prea apropiată, diferenţa este excesivă, sumele sunt rotunjite, incomplete etc.);

– legături aparente între ofertanţi, cum ar fi adrese, angajaţi sau numere de telefon comune etc.;

– în oferta contractantului sunt incluşi subcontractanţi aflaţi în competiţie pentru contractul principal;

– contractanţii calificaţi se abţin de la depunerea unei oferte şi devin subcontractanţi, sau ofertantul cu cel mai scăzut preţ se retrage şi devine subcontractant;

– unele societăţi licitează întotdeauna una împotriva celeilalte, în timp ce altele nu o fac niciodată;

– ofertanţii respinşi nu pot fi localizaţi pe internet sau în nomenclatoarele de societăţi, nu au adrese etc. (cu alte cuvinte, sunt societăţi fictive);

– există corespondenţă sau alte indicii potrivit cărora contractanţii efectuează schimburi de informaţii privind preţurile, îşi alocă teritorii sau încheie alte tipuri de acorduri neoficiale;

– practicile de ofertare prin cooperare secretă au fost constatate în următoarele sectoare şi sunt relevante şi pentru fondurile structurale: asfaltări, construcţii de clădiri, activităţi de dragare, echipamente electrice, construcţii de acoperişuri, eliminarea deşeurilor.

Oferte discrepante. În acest sistem de fraudare, personalul responsabil pentru contractare furnizează unui ofertant favorit informaţii confidenţiale indisponibile celorlalţi ofertanţi, potrivit cărora, de exemplu, una sau mai multe activităţi prevăzute într-o cerere de oferte nu vor fi realizate în cadrul contractului (unele activităţi pot fi formulate în termeni vagi sau pot fi prea dificile, iar ofertantul favorit este instruit cum să liciteze). Astfel de informaţii permit firmei favorizate să depună o ofertă având un preţ mult mai redus faţă de cel al celorlalţi participanţi, oferind un preţ foarte scăzut pentru activitatea care nu va fi inclusă în contractul final. Depunerea de oferte discrepante este unul dintre cele mai eficiente sisteme de trucare a licitaţiilor, manipularea nefiind atât de evidentă ca în alte sisteme utilizate frecvent, cum ar fi achiziţiile nejustificate dintr-o sursă unică.

Indicatori de fraudă:

– oferta pentru anumite activităţi pare a fi nejustificat de scăzută;

– după atribuirea contractului au loc modificări sau eliminări ale cerinţelor privind activităţile;

– activităţile pentru care se primesc oferte sunt diferite faţă de contractul propriu-zis;

– ofertantul are legături apropiate cu personalul responsabil cu achiziţiile sau a participat la redactarea specificaţiilor.

Manipularea specificaţiilor. Cererile de oferte sau propuneri pot conţine specificaţii adaptate pentru a corespunde calificărilor sau competenţelor unui anumit ofertant. Această situaţie este frecventă în special în cazul contractelor din domeniul IT şi al altor contracte tehnice.

Specificaţiile care sunt prea restrictive pot fi utilizate pentru a exclude alţi ofertanţi calificaţi sau pentru a justifica achiziţii dintr-o singură sursă şi pentru a evita orice concurenţă.

Un ansamblu de specificaţii manipulate care favorizează un anumit contractant sugerează corupţie.

Indicatori de fraudă:

– doar un singur ofertant sau foarte puţini ofertanţi răspund la cererile de oferte;

– există similitudini între specificaţii şi produsele sau serviciile contractantului câştigător;

– se primesc reclamaţii din partea celorlalţi ofertanţi;

– specificaţiile sunt semnificativ mai restrânse sau acoperă o sferă mai largă decât în cazul cererilor de oferte anterioare;

– specificaţii neobişnuite sau nerezonabile;

– acordarea unui număr ridicat de contracte avantajoase unui singur furnizor;

– socializare sau contacte personale între personalul responsabil cu contractarea şi ofertanţi pe durata procedurii de atribuire;

– cumpărătorul defineşte un articol folosind denumirea unei mărci comerciale în locul unei descrieri generice fără să folosească sintagma „sau echivalent” sau fără să justifice necesitatea prin prisma unei incompatibilităţi tehnice.

Divulgarea datelor referitoare la licitaţii. Personalul însărcinat cu contractarea, redactarea proiectului sau evaluarea ofertelor poate divulga unui ofertant favorit informaţii confidenţiale, precum bugete estimate, soluţii preferate sau date privind ofertele concurente, permiţându-i astfel să formuleze o propunere tehnică sau financiară.

Indicatori de fraudă:

– metode ineficiente de control al procedurilor de atribuire, reducerea nejustificată a termenelor legale;

– oferta câştigătoare are un preţ cu foarte puţin mai scăzut decât următoarea ofertă cu preţ scăzut;

– unele oferte sunt deschise în avans;

– sunt acceptate oferte care depăşesc termenul-limită;

– ofertantul care depune oferta după expirarea termenului este câştigător;

– toate ofertele sunt respinse, iar contractul este relicitat;

– ofertantul câştigător comunică în privat cu personalul însărcinat cu contractarea, prin e-mail sau alte mijloace, în timpul perioadei de atribuire.

Manipularea ofertelor. Într-o procedură de atribuire controlată insuficient, personalul însărcinat cu contractarea poate manipula ofertele după depunere, în vederea selectării unui contractant favorit (modificarea ofertelor, „pierderea” unor oferte, anularea unor oferte pe motivul unor presupuse erori conţinute în specificaţii etc.).

Indicatori de fraudă:

– reclamaţii din partea ofertanţilor;

– metode de control deficiente şi proceduri de licitaţie inadecvate;

– indicii privind modificarea ofertelor după recepţie (pot proveni şi din observarea recepţiei unor produse inferioare din punct de vedere calitativ prin raportare la oferta depusă în cadrul procedurii şi în lipsa unui act adiţional);

– anularea unor oferte pe motivul unor erori;

– un ofertant calificat este descalificat din motive suspecte;

– activitatea nu este relicitată, deşi numărul ofertelor primite a fost inferior minimului necesar.

Atribuiri nejustificate unui singur ofertant. Acest sistem este adesea rezultatul corupţiei, în special dacă metoda este repetată şi suspectă.

Aceste atribuiri pot avea loc prin fragmentarea achiziţiilor, în scopul evitării plafoanelor de ofertare concurenţială, falsificarea justificărilor achiziţiilor din sursă unică, redactarea unor specificaţii foarte restrictive, prelungirea contractelor atribuite anterior în locul relicitării acestora.

Indicatori de fraudă:

– atribuiri în favoarea unui singur ofertant la preţuri superioare sau puţin inferioare plafoanelor de atribuire concurenţială;

– achiziţii publice desfăşurate anterior în condiţii concurenţiale au devenit neconcurenţiale;

– fragmentarea achiziţiilor, pentru a evita plafonul de ofertare concurenţială;

– cererea de ofertă este transmisă unui singur furnizor de servicii.

Fragmentarea achiziţiilor. Personalul însărcinat cu contractarea poate fragmenta o achiziţie în două sau mai multe comenzi ori contracte de achiziţie în scopul evitării concurenţei sau a unei investigaţii efectuate de o autoritate de management de nivel superior. De exemplu, dacă plafonul este de 125.000 euro, o achiziţie pentru atribuirea unui contract de bunuri şi servicii în valoare estimată de 245.000 euro poate fi fragmentată în două achiziţii pentru atribuirea a două contracte – unul pentru bunuri, în valoare de 121.000 euro, iar altul pentru servicii, în valoare de 124.000 euro – în scopul evitării unei proceduri concurenţiale.

Fragmentarea achiziţiilor (denumită de multe ori salami slicing) poate indica un caz de corupţie sau alte sisteme de fraudare la nivelul unei organizaţii contractante.

Indicatori de fraudă:

– două sau mai multe achiziţii consecutive şi asemănătoare de la acelaşi contractant, situate imediat sub plafoanele de acordare concurenţială sau sub limita de la care se efectuează investigaţii de către cadrele de conducere;

– separarea nejustificată a achiziţiilor, de exemplu contracte separate pentru manoperă şi materiale, fiecare având o valoare inferioară plafoanelor de ofertare;

– achiziţii consecutive la valori situate imediat sub plafoane.

Combinarea contractelor. Un contractant având mai multe comenzi similare poate percepe aceleaşi costuri de personal, onorarii sau cheltuieli similare pentru mai multe comenzi care ar putea avea de fapt volume de activitate diferite, ceea ce determină suprafacturarea.

Indicatori de fraudă:

– facturi similare prezentate pentru activităţi sau contracte diferite;

– contractantul facturează mai mult de o activitate pentru aceeaşi perioadă de timp.

Manipularea preţurilor. Manipularea preţurilor în cadrul contractelor are loc atunci când contractanţii nu pun la dispoziţie date curente, complete şi exacte privind costurile sau preţurile în propunerile de preţuri, ceea ce are ca rezultat creşterea preţului contractului.

Indicatori de fraudă:

– contractantul refuză, amână sau nu poate furniza documente justificative privind costurile;

– contractantul furnizează documente incorecte sau incomplete;

– informaţiile privind preţul nu mai sunt valabile;

– preţuri ridicate comparativ cu contracte similare, liste de preţuri sau medii la nivel de industrie.

Neîndeplinirea specificaţiilor contractului. Contractanţii care nu îndeplinesc specificaţiile contractului şi apoi declară în mod fals şi cu bună ştiinţă că le-au îndeplinit comit o fraudă.

Exemple de astfel de sisteme includ utilizarea de materiale de construcţie care nu respectă standardele, componente de calitate inferioară, fundaţii necorespunzătoare în cazul lucrărilor de construcţie a drumurilor etc. Motivul este, în mod evident, creşterea profiturilor prin reducerea costurilor, evitarea penalizărilor pentru nerespectarea termenelor-limită etc. Multe astfel de sisteme sunt dificil de detectat în absenţa unor inspecţii sau teste amănunţite efectuate de experţi independenţi în domeniu. Există totuşi posibilitatea ca autorii fraudelor să încerce să mituiască inspectorii.

Indicatori de fraudă:

– discrepanţe între rezultatele testelor şi inspecţiilor, pe de o parte, şi clauzele şi specificaţiile contractului, pe de altă parte;

– absenţa certificatelor sau a documentelor de testare ori inspecţie;

– calitate inferioară, activitate nesatisfăcătoare şi număr mare de reclamaţii;

– în documentele contabile ale contractantului există indicii potrivit cărora contractantul nu a achiziţionat materialele necesare lucrărilor, nu deţine sau nu a închiriat echipamentul necesar pentru efectuarea lucrărilor ori nu dispune de suficienţi lucrători pe şantier.

Furnizori de servicii fictivi

a) Un angajat poate autoriza plăţi către un vânzător fictiv, urmărind în acest fel să deturneze fonduri. Sistemul este utilizat frecvent în situaţiile în care nu există o separare a atribuţiilor de întocmire a cererii, recepţie şi plată.

b) Contractanţii pot înfiinţa societăţi fictive pentru a depune oferte de curtoazie în cadrul unor sisteme de cooperare secretă, în vederea majorării artificiale a costurilor sau, pur şi simplu, a emiterii de facturi false.

Experienţa a arătat că autorii fraudelor au tendinţa de a utiliza denumiri de societăţi similare denumirilor unor societăţi reale.

Indicatori de fraudă:

– furnizorul de servicii nu poate fi găsit în nomenclatoarele de societăţi, pe internet, cu ajutorul motorului de căutare Google sau al altor motoare de căutare etc.;

– adresa furnizorului de servicii nu poate fi găsită;

– adresa sau numărul de telefon ale furnizorului servicii sunt incorecte;

– este folosită o societate off-shore.

Substituţia produsului. Substituţia produsului se referă la înlocuirea, fără ştiinţa cumpărătorului, a produselor prevăzute în contract cu unele de calitate inferioară. În cel mai rău caz, substituţia produselor poate pune în pericol viaţa, de exemplu deficienţe ale infrastructurii sau clădirilor. Substituţia este o opţiune atractivă în special în cazul contractelor care prevăd utilizarea de materiale costisitoare, de calitate superioară, care pot fi înlocuite cu produse mult mai ieftine, cu aspect similar. Substituţia implică de multe ori componente care nu pot fi detectate cu uşurinţă. De asemenea, atunci când au loc inspecţii pot fi prezentate eşantioane special create, pentru a induce în eroare.

Indicatori de fraudă:

– ambalaje neobişnuite sau generice: ambalajul, culorile sau forma diferă de norme;

– discrepanţe între aspectul aşteptat şi cel real;

– numerele de identificare a produsului diferă de numerele publicate sau cele de catalog ori de sistemul de numerotare;

– număr de defecţiuni înregistrat în cadrul testelor sau în utilizare peste medie, înlocuiri anticipate ori costuri ridicate de întreţinere şi de reparaţie;

– certificatele de conformitate sunt semnate de persoane necalificate sau neautorizate;

– diferenţe semnificative între costurile estimate şi cele reale ale materialelor;

– contractantul nu a respectat graficul lucrărilor, dar recuperează întârzierile cu rapiditate;

– numere de serie atipice sau şterse; numerele de serie nu corespund sistemului de numerotare al producătorului autentic;

– numerele sau descrierile facturii sau ale obiectelor de inventar nu corespund datelor din ordinul de achiziţie.

Frauda în domeniul sumelor percepute pentru forţa de muncă şi al serviciilor de consultanţă. Costurile suportate cu forţa de muncă. Fără o verificare externă independentă şi la faţa locului, costurile cu forţa de muncă sunt foarte uşor de manipulat. Un angajator poate pretinde, cu bună ştiinţă, perioade de lucru fictive, directe sau indirecte. Aspectul esenţial de urmărit este dacă sumele pentru timpul de lucru al angajatului sunt percepute în mod adecvat pentru proiectul la care s-a lucrat efectiv. (Nu pot exista documente ale unor părţi terţe care să ateste costurile cu forţa de muncă, cum ar fi facturi, comenzi de achiziţie etc.).

Indicatori de fraudă:

– moduri diferite de percepere a sumelor;

– modificări neaşteptate şi semnificative ale modului de percepere a sumelor;

– scăderea sumelor percepute pentru proiecte/contracte cu plafoane depăşite sau urmând a fi depăşite;

– procentajul angajaţilor pentru care se înregistrează costuri indirecte este disproporţionat;

– un număr mare de angajaţi sunt transferaţi de la costuri directe la costuri indirecte sau viceversa;

– aceiaşi angajaţi sunt transferaţi în mod constant de la costuri directe la costuri indirecte sau viceversa;

– sisteme deficitare de control intern al sumelor percepute pentru timpul de lucru, precum semnarea în avans a fişelor de pontaj ale angajaţilor, completarea fişelor de pontaj ale angajaţilor de către supraveghetor, completarea fişelor de pontaj cu creionul sau la finalul perioadei de plată;

– orele de lucru şi sumele reale se află constant la limita bugetului sau imediat sub aceasta;

– utilizarea unor intrări în registrele zilnice prin care se efectuează modificări, în vederea transferării costurilor între contracte, cercetare şi dezvoltare, activităţi comerciale;

– creşteri şi descreşteri semnificative ale sumelor percepute unor conturi sensibile;

– sumele pentru timpul de lucru al angajaţilor sunt percepute diferit în raport cu costurile de călătorie asociate.

Neplata orelor suplimentare. Un angajator poate pretinde, cu bună ştiinţă, efectuarea de ore suplimentare false atunci când acestea nu sunt compensate în mod neoficial prin, de exemplu, acordarea de concedii suplimentare. Aspectul esenţial de urmărit este dacă sumele pentru timpul de lucru al angajatului sunt percepute în mod adecvat pentru proiectul la care s-a lucrat efectiv. Nu există documente ale unor părţi terţe.

Indicatori de fraudă:

– personalul este obligat să desfăşoare activităţi suplimentare neplătite în cadrul mai multor proiecte – directe şi indirecte;

– angajaţii salariaţi înregistrează doar orele de lucru normale efectuate în fiecare zi, pentru o perioadă mai lungă de timp;

– neplata orelor suplimentare şi acordarea de bonusuri pe baza orelor suplimentare lucrate, potrivit indicaţiilor conducerii;

– lucrările pentru contractele/proiectele al căror plafon de cheltuieli a fost depăşit se desfăşoară doar în timpul suplimentar neplătit.

Servicii de consultanţă/profesionale. Descrierea sistemului (pe baza unui caz real):

Serviciile erau însoţite de contracte de consultanţă detaliate, cu facturile şi rapoartele aferente. Aspectele acoperite erau relevante pentru operaţiunile contractantului şi ofereau recomandări adecvate privind eficientizarea anumitor activităţi. Contractantul a pus în aplicare majoritatea recomandărilor. Contractele aplicabile conţineau toate explicaţiile necesare, iar onorariile au fost considerate rezonabile.

Cu toate acestea, serviciile unora dintre societăţile contractate nu fuseseră utilizate anterior. Contractele nu descriau serviciile care urmau a fi furnizate de către societăţi, dar prezentau în detaliu persoanele care urmau să ofere serviciile şi onorariile pe oră percepute. CV-urile persoanelor nu erau disponibile. Onorariile societăţilor noi erau mai ridicate. Reprezentanţii societăţii nu au putut explica onorariile mai mari sau natura serviciilor care urmau să fie oferite.

În plus, facturile emise de aceste societăţi pentru serviciile suplimentare prestate nu descriau caracteristicile acestora, menţionând doar numărul contractului. Costurile erau reprezentate sub formă de sumă forfetară, fără o defalcare în funcţie de orele lucrate, tariful orar, cheltuielile de călătorie sau alte cheltuieli. Nu existau rapoarte de călătorie sau rapoarte de sinteză. Nu existau informaţii suplimentare privind aceste societăţi; angajatorul nu a putut oferi decât asigurări verbale privind serviciile furnizate.

În sfârşit, adresa de corespondenţă de pe facturi era o căsuţă poştală, iar societăţile nu apăreau în lista abonaţilor telefonici.

Indicatori de fraudă:

– nu există acorduri sau contracte încheiate oficial; cu toate acestea, se plătesc sume mari pentru „servicii prestate”, pe baza unor facturi conţinând date insuficiente;

– există acorduri sau contracte oficiale, dar acestea sunt vagi în ceea ce priveşte serviciile care urmează a fi prestate, şi nu există facturi detaliate, rapoarte de călătorie sau studii care să justifice cheltuielile;

– serviciile plătite au fost utilizate pentru obţinerea, distribuirea sau utilizarea unor informaţii ori date protejate prin legi sau regulamente;

– serviciile plătite aveau scopul de a influenţa în mod ilegal conţinutul unei cereri, evaluarea unei propuneri sau estimări de preţ, selecţia de surse pentru atribuirea de contracte ori negocierea unui contract, a unei modificări sau a unei revendicări. Nu este important dacă atribuirea se face de către contractantul principal ori un subcontractant de la orice nivel;

– serviciile plătite au fost obţinute sau efectuate prin încălcarea unui statut ori a unui regulament care interzice practicile antreprenoriale neloiale sau conflictele de interese.

Credem că era util a se dezvolta problema cuantumului prejudiciului și al recuperării pagubei (poate în viitoare norme metodologice). Deși lucrarea contractată a fost realizată în materialitatea ei, dacă nu a fost respectată o condiție acordării finanțării, fondurile trebuie returnate in integrum.

Suntem deocamdată pe tărâmul răspunderii civile, și nu penale. La o intenție de gratificare, trebuie să se răspundă cu o deplină bună-credință. Simplificând aproape nepermis demonstrația, putem afirma chiar că, mai înainte de o urmărire penală, există chiar o acțiune în revocarea contractului pentru neîndeplinirea sarcinii asumate. Potrivit art. 1.020 din noul Cod civil (vechiul art. 829 C. civ.), donaţia poate fi revocată pentru ingratitudine şi pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul. Revocarea nu operează de drept. Dacă cauza vicierii convenției este inițială, suntem în prezența unei nulități contractuale, cu efecte similare: restituirea fondului obținut ilegal – quod nullum est nullum producit effectum.

Problema practică ce se pune este aceea a existenței unei singure autorități care să verifice desfășurarea activității de la cap al fine.

Beneficiul tangibil trebuie raportat la nerespectarea condițiilor liber asumate. Diferenţe semnificative între costurile sau cantităţile unitare propuse şi cele reale, fără modificarea corespunzătoare a sferei lucrărilor sau a descrierii posturilor pot fi un indicator de fraudare, dar orice diferențe, cât de sumare/reduse/nesemnificative ar fi ele, trebuie să atragă o restitutio in integrum.

Deși exemplele sunt deosebit de utile, va fi necesară delimitarea/definirea infracțiunilor de mită, precum și a comisioanelor ilegale atunci când acestea semnifică darea sau primirea de „obiecte de valoare” în vederea influenţării unei decizii de natură comercială (și noi norme metodologice).

De exemplu, în principiu, penalul este exclus în cazul în care decizia este luată de chiar contractant/patron/angajator/cumpărător. Personalul însărcinat cu contractarea comercială, ce este și decidentul, nu poate fi, în principiu, infractor/autor. În penal, prejudiciul va fi calculat potrivit întinderii culpei fiecăruia.